»Ce vezi, ridică la rangul de vedenie; ce auzi, la nivelul muzicii. Căci: în sine, nimic nu este. Vibraţiile noastre constituiesc lumea; destinderile simţurilor, pauzele ei. » Emil Cioran

Muzica , in special cea clasica capata caracter providential odata cu trecerea prin portile unei alte sfere existentiale. Sa ascultam si sa ne amintim.

Claude DebussyReverie

Tchaikovsky – violin concerto

Mozart- Requiem

Publicités

Strainul lui Camus | L’Étranger de Camus

Citind poezia Pact de Ileana Malancioiu, îmi fuge gândul instinctiv la Străinul lui Camus. Poate aceeaşi resemnare în faţa morţii desigur nu atât de aberantă şi inutilă ca în cazul lui Camus căci în fine despre ce vorbim? Un pierzător în faţa destinului pe care Camus nu se chinuie să acopere dimpotrivă îl demascheaza. Ce ne poate oferi acest personaj care începe mărturisirea cu  »Azi a murit mama. Sau poate ieri, nu ştiu. » Poate este sechestrat între două tendinţe dar nu, Mersault , un nume care nu spune prea multe, este categoric un resemnat în faţa unei lupte care nu există. în faţa morţii mamei , el pare dezamăgit că va lipsi de la serviciu şi asta îl va înfuria pe şeful sau, acceptă cererea în căsătorie a iubitei spunandu-i sincer că îi este indiferent dacă este ea sau alta şi că la fel ca multe alte aspecte ale vieţii, căsătoria nu este importantă. Avem de a face cu un personaj care nu simte, nu vede, nu îşi doreşti, un absurd întunecat ce îl absoarbe până la moarte. Mersault ucide un bărbat şi tace, nu se apară căci nu este vorba neapărat de dorinţa de a muri ci de oboseală de a mai trăi.

Aşadar, personajul cheie a lui Camus este un străin atât în raport cu tot ceea ce îi poate oferi această lume cât şi în raport cu el însuşi, un diletant, un hotărât să îndure cu o voluptate secretă toate palpitaţiile pe care lumea i le ofer că şi cum nu le-ar merita sau pur şi simplu nu fost menite să fie ale lui. Pentru Străin, Camus nu dilată limbajul, dimpotrivă îl subţiază până la transparenţă încât ajungi să întrebi unde este fascinaţia? Răspunsul este simplu: în oglinda în care ne privim .