La zi.

  Fotografia zilei vine însoţită de un gând : ‎ »Ateii nu cred în nimic. Dar eu sunt credincios. Eu cred în nimic. »

Publicités

Citatul zilei :  »‎ »Omul, dragul meu, e un paradox. O fiinţă ciudată, exotică. Râde când ar trebui să plângă, plânge când ar trebui să râdă, trăieşte fără minte şi moare fără chef. E slab, zilele îi sunt ca iarba. » Amos Oz

Cele mai nobile sentimente, sentimentele unui Rege Leu!

Fotografie realizată la întâlnirea celor trei.

Fotografie realizată la întâlnirea celor trei.

Cea mai emoţionantă şi incredibilă poveste pe care am citit-o pe internet este  povestea leului Christian.Cu siguranţă, leul , cunoscut de toţi sub numele de  »regele junglei » îşi depăşeşte condiţia de animal fioros şi incapabil de raţiune.Este imposibil ca această poveste să nu îţi răpească o lacrimă fragilă căci sunt puse în antiteza în aceeaşi fiinţa, puterea fizică şi slăbiciunea sufletească, dorinţa de regăsire a trecutului. Odată pus în faţa amintirilor , Christian se întoarce la trecut şi îl îmbrăţişează. Acesta este crescut de mic de doi îngrijitori,dar  sunt nevoiţi să îl lase liber în sălbăticie deoarece leul crescuse . Se întorc după o perioadă conduşi de dorul pentru cel mai bun prieten iar reacţia leului este una tulburătoare.Christian a fost cumpărat de australienii John Rendall şi Ace Berg de la magazinul Harrods din Londra când nu aveam nici măcar un an. Când a crescut, leul a fost trimis intr-o rezervaţie naturală în Kenya. Deşi au fost avertizaţi că este foarte periculos deoarece leul devenise conducătorul unui grup şi că îi putea ataca, cei doi au mers până la capăt. Am citit  poveste pe Descoperă.ro şi apoi am rătăcit-o undeva prin colţurile unei memorii ocupate să înmagazineze cele mai mărunte lucruri. Acum am găsit-o ! şi doresc sincer să o împărtăşesc cu voi, cei care nu aţi aflat încă, dar şi cu cei care ştiţi şi va doriţi să o redescoperiţi. Aici puteţi vedea întâlnirea celor doi cu leul Christian şi aici o filmare ce prezintă momente din viaţa celor doi alături de prietenul lor fioros şi fidel.Am adăugat şi fotografii din perioada când Christian era doar un pui de leu.Vizionare plăcută, dragi prieteni!

Amos Oz în dialog cu Gabriel Liiceanu

L- am considerat întotdeauna pe Liiceanu un om al dialogului ,dar mi-a dat întotdeauna impresia că se angajează mai degrabă într-un monolog de o voluptate intimă şi că cealaltă voce este o simplă himeră. Se comportă ca şi cum ar cunoaşte răspunsurile înainte de a le primi , mereu aureolat de acest mister al cuvântului fidel. Dialogul dintre G. Liiceanu şi scriitorul israelian Amos Oz , eveniment cultural de marcă în România m-a făcut pur şi simplu fericită! Trebuie să deschizi  » uşa interzisă » pentru a descoperi particularităţile lumii sale iar personalităţile de pe scena Ateneului Roman mi-au părut complementare, strălucirea izvorând din sunetele viorii lui Alexandru Tomescu ce l-a adus în scenă pe Bach ( preferatul meu şi al lui Cioran, cu muzica sa  »născătoare de divinitate ») . Amos Oz a fost simplu şi genial, cu un simt al umorului fin şi s-a bucurat de un auditoriu cuminte şi loial. Când Liiceanu i-a spus că există câteva categorii de oameni cu care nu se poate dialoga (clerici, iubitori de adevăr, proşti care se cred deştepţi, mincinoşi, fanatici ) Amos Oz l-a întrebat  »Cine mai rămâne? » iar răspunsul lui Liiceanu a fost  »Noi doi. » Dar Liiceanu a invocat un alt spirit , l-a adus pe scenă şi am simţit imediat că va apărea când a spus aproximatix aşa :  »Un scriitor roman a scris despre fanatism. Se consideră fanatic în tinereţe, la bătrâneşte îşi renega această pornire… » . Mi-am dat seama că este vorba de Cioran şi ce exaltare a fiinţei m-a surprins auzindu-i numele.
S-au remarcat  figuri precum Mircea Cărtărescu ( din care Liiceanu a citat spre deliciul auditoriului ), Alex. Stefănescu , Ana Blandiana, Oana Pellea, etc. Intr-un dialog de o simplitate a zeilor, Liiceanu îi pune întrebări lui Amos Oz, îl provoacă, îi mulţumeste, îl completează. Doi  »sfinţi tineri ».