Sunt totul ?

by daespina

Am ascultat poezia următoare undeva pe Tvr, recitată minunat . A fost dragoste la prima auzire, o poezie pe care ulterior am reţinut-o , pe care o recitesc mereu şi care mereu mi se pare alta. Câteva rânduri sunt ca o carte, nu poţi fi la fel atunci când o reciteşti, eşti altul , eşti schimbat. Citesc de cinci ori poezia, dar nu e o singură poezie, sunt cinci poezii diferite la fel cum şi eu sunt mereu alta, mereu alt cititor…

”Sunt totul dar nu sunt nici pe departe perfect

merg pe viață ca pe o bicicletă, cu spițele rupte, roțile ovalizate

cauciucurile desumflate

mulțumesc din suflet că tu accepți această viteză.

sunt cel mai frumos vers scos la împerechere

sunt alfa pentru trotuare, vrăbii, iubite, fandări,

mansarde, luni de mai și de iunie

sunt sensul despărțirilor duse, cu demnitate, până la capăt

ale iubitelor mele de ele însele

sunt șchiopătatul impresionant al dragostei

aruncatul zvâcnit în piscină a primelor biete cuvinte

clanțănitul dinților de când ne e frig

doamne, de când ne e frig.

îți mulțumesc că îți este frig și ție, chiar poate

mai frig decât mie.

sunt întoarcerea fără sens, la mine

această structură de metal și nituri

o biată dar eficientă mașinărie.

sunt pierderea minții agrafei de birou, a boldului, a capselor

care încearcă să facă ordine în amintiri

sunt cutia de chibrituri, care rezolvă tot.

tot care sunt eu, și îți mulțumesc că ai acceptat tacit

să fii nimic.

tu ești cel mai frumos nimic pe care l-am văzut vreodată,