Chitara lui F. Garcia Lorca
by daespina
”Începe plânsul chitarei.
Se sparg cupele arborilor pline cu dimineata.
începe plânsul chitarei.
E inutil s-o faci sa taca.
Plânge monoton cum plânge apa, cum plânge vântul peste zapada.
E cu neputinta s-o faci sa taca.
Plânge lucrurile pierdute departe.
Nisipul din Sudul fierbinte
visând camelii albe.
Plânge sageata fara tinta amurgul fara zori
si prima pasare
moarta în ramuri.
O, chitara! Inima ranita de cele cinci sabii.” Federico Garcia Lorca
